Vai al contenuto

Nostalgia canaglia di un tempo passato Fantasia di due pastori erranti

PecoraiAlbeggia, ad est il sole si annuncia;  ma è ancora la luna a guidare  il cammino di ‘Ntoni  e Turuzzu  che portano  il gregge a pascolare, aiutati da fedeli cani. Della silenziosa luna leopardiana non sanno nulla e, anche se ne sapessero qualcosa, se ne fotterebbero alla grande. Il sole, la luna significano, per loro, l’inizio e la fine della giornata lavorativa segnata dal belare delle pecore ansiose di andare al pascolo o di tornare all’ovile. Il cammino  è lungo, però bisogna andare.  L’uno e l’altro affiancati, seguono il gregge che sa dove dirigersi per soddisfare il suo appetito, mentre i due, ancora sonnolenti,  sferzati dalla brezza mattutina, stentano a riprendere conosciuti  ritmi ed abitudini  fino a che … Turuzzu rompe il silenzio.

O Nto’ ha vistu aieri sira a telivisioni? Nenti nenti ca vonu chiudiri u spitali i Nicastru. Picchì? Piensica picchì mò stanu tutti buani e un c‘è cchiù bisuagnu i miedici e midicini.

Turù, cumu u solitu, un ha’ capitu nu cazzu!

Uhu uhu, parra llu scinziatu d’a cacioffola: cchi mmi vo diri mò?

Un è ca stanu tutti buani, ma s’a ttia t’acchiappa nu cimurru o nu cuarpu i guallara o nu mali i panza, tu un ai jiri cchiù dduvi a za Rosa ppi l’unguienti o  u dicuattu,  o allu spitali i  Nicastru, ma ai jiri ppi fforza a Catanzaru!

Ah, e  ppicchì?

Llà  c’è nu spitali randi, nduvi teninu midicini ca puru i muarti fhanu rimbivirisciri.

O ‘Nto, iu un ci capisciu nenti, ma tu un sai na minchia! Aiu sintutu alla tilevisioni ca chillu ccu la varva dicia ch’è binutu unu i fhora, mandatu i chillu guaggjuni  nnuvaturi ca di tutti ndi vo’ una e d’a  terra nostra si ndi  fhutti.

Turù, u vì, tu minti tutti i cavuli a nu mazzu, mò  sta fhaciendu n’atru discursu.

Ntò sè, pò essere! U stessu sindacu dici ca sta cosa un si pò sumpurtari. Allura azamu nu muru allu ponti d’Amatu, n’atru allu ponti d’u jummi d’i Vagni, n’atru allu Quadararu, n’atru all’Angillitu e l’urtimu allu passu d’Acquavona. Accussì ni fhacimu i cazzi nuastri: u trenu arriva, l’apparecchiu parti, i camii passanu, ppì nua un cambia nenti!
Ma u vi’, puteramu fhari nu principatu, cumu chillu i Monaco o sinnò nu barunatu o nu ducatu, nù marchisatu, cchi ndi sacciu…na cosa i chisti. Ni fhacimu pagari u pidaggiu e n’ ‘a vidimu nua ppi lli  cazzi nuastri.

Cchi ciarviullu … ! Ma  stu ducatu o marchisatu,  chillu chi è,  cumu u chiameri?

Iu ppì lla virità ndi fhacera na contea; se, se, propriu accussì: a chiamera Contea Lissania ppi  fhari capisciri a tutti quanti ca sta cosa antica pò divintari na cosa nova, ca d’a pruvincia ni ndi fhuttimu, e alli quattru cantuni ci mintera cartielli randi randi ccu llu scrittu “Terra i libirtà nduvi  u paricchiu u portano sulu i vua”!

Turù, u sa’ ca quasi quasi m’ha’ cumbinciutu: dua cosi un mi tornanu pirò: u conti chini u fha? E di tutti chilli cristianuni chi ci su  ngiru, masculi e fimmini, schetti e maritati, cchi ndi fhacimu?

O ‘Ntò,  u conti  ha d’aviri  u puzu fhermu, ha d’essari unu chi mazzica la pratica e ca teni lla grammatica sutta u cuscinu.
Ppi lli cristianuni chi dicivi prima, un c’è nenti i fhari: nu foggju i via e mu vanu mu s’abbuscanu pani a n‘atra rasa, ca ccà a mangiatura è stata vascia e suduri un d’anu jittatu.

Turù, ma iu di st’uomini un ndi canusciu!

Oh Madunnella mia, un pua mintiri tutti i cavuli a mazzu, un sunu tutti i na manera e, di cumu parri, mi pari ca tu a sira ti curchi all’ura d’i gallini e a chilli cristi ca parranu alla televisioni – parranu puru ccu lla zia Virginia e Margarita chi sunu all’atru mundu –  un li stai a sintiri.Gregge
Virità ppi virità, a stu mumentu i miaggji  uomini  i teni  Sambiasi, ch’è sempri terra i sta contea: u vi’ chillu ch’ha jungiutu i calabrisi intra u mundu o chillu c’ha fattu – un mi veni lla parola – …a Calabria bbona, ca a na botta nd’ha piggjiatu nu miggjiaru i spaturnati, o chillu c’hanu ngiuriatu Arcibiade u sambiasinu… cchi uominu! Cchi cristianuni! ’Nd’ha parratu e ndi parra ancora mienzu mundu!

Turù, si prima pocu pocu m’avivi cumbinciutu, mò t’aiu i diri ca un ci si cchiù ccu lla capu.  Fhurnila ccà e va’ ricojjiti  a russana c’ha ristatu arriatu.