Vai al contenuto

‘Ntoni e Turuzzu Poltroncine blu e rimborsopoli

PecoraiE’ l’alba di un altro giorno, uguale a tanti altri vissuti da Ntoni e Turuzzo, i quali, assonnati come sempre, con ormai abituali movimenti, aprono l’ovile ed insieme al gregge belante si avviano verso pascoli lontani. Svegliarsi sul far del giorno, un mattino dopo l’altro, comporta un necessario lasso di tempo prima di prendere padronanza di sé. I due, quindi, silenti più che mai, seguono il gregge che sa dove andare.  Arrivati che sono, siedono su un montarozzo e l’uno accanto all’altro sonnecchiano fino a quando il sole non si leva in tutto il suo splendore, mentre i cani vigilano sul gregge. È Turuzzu, spirito inquieto, che per primo, stiracchiandosi, con gran naturalezza appella il compagno, ancora immerso nel torpore.

O Ntò, a lijutu u giurnali i jieri?
No, Turù,  u sai ca un ci viju buonu, a sira mi guardu sulu nu poco i telivisioni. Ma picchì mi fhai sta dumanda? 

U fhattu è n’atru, è ca a tia ti piaci vidiri chilli sciacquette, e un ti dugnu tuartu, ma io sugnu prioccupato, ppicchì u’ mundu si sta vutandu capusutta, fhigurati ca a Talaricu, chillu chi era presidenti di nu’autri, c’hanu pigghiatu d’a sedi d’u partitu i poltroncini sua.
E bba, o Turù, ti ‘ndi vieni ‘a matina priestu ccu sti minchiati, mancu si fhussi statu cchi! Un ci vò nù ‘nduvinu ppì capisciri ca i llà su passati i zingari. Chistu è lu paisi d’a manu leggia, fhigurati nu pocu ca si fhuttinu i canaletti i rami d’u camposantu, i fhila d’a luci d’a fherrovia e tu ti meravigghi ppi accussì pocu? Avera  abbastatu mu Talaricu stessu  fhacia u numaru di l’ufficiu di Scordovillu e avessi risurvutu subitu u prublema.

O ‘Ntò, ma chi dici…cugghiuniji?…
No, si ttu fhora d’u mundu: i zingari, a Scordovillu, s’hanu attrezzatu littronicamenti ccù chillu cosu, un mi ricuordu cumu si chiama, coll… collcentru: ‘nsomma tu fha u numeru e ti rispundi na vuci: si t’anu fhuttutu a machina intra a nuttata, mungi unu;  si t’anu  pigghiatu – cchi t’aiu i diri – na piacura, fha u dua; si t’anu arrubatu alla casa, mungi u tri; si t’abbisognano i gummi o piezzi  d’a machina fha u quattru e accussì vvia;  si a’ bisuognu mu parri  ccu  llu capu d’i zingari, si un’è fhora ppì lavoru, t’u passanu subitu.

E ‘vva va… u  fhattu è seriu: na vota si  jia a caccia i poltroni, ma di chilli bboni, nduvi quando t’assietti t’a sistimatu ppi la vita. Mò i tiempi su cambiati, oji si nu Ddiu e dumani un sì nenti. U vidi chillu ch’è successu a Talaricu: d’a sira alla matina si ‘ndanu pirditu i tracci…  di illu e d’i guali sua.
Turù lassa fhuttiri, un ci criu  picchì chista è genti chi quandu cadi, cadi all’impiedi, unn’è cum’a nua, ca cchiù sutta di sta terra un putimu jiri.

Oh, ma u sai qual è llu bellu? I poltroncini si l’aviano pigghiati chilli d’u partitu i Talaricu e l’avianu purtati a nu posto nduvi si studia un sacciu cchi. Cchi ‘ngrati, però, dopo ca chillu cristianuni l’ha sistimati, e a posti buoni, ehe…un ti pinsari! U vì l’abbucatu, chillu cu li capilli luonghi, un mi ricuordu cchi d’era… nu piezzu gruossu assai, capu di n’azienda ca un si sa cchi fha, cchi d’è e cchi produci, anzi perdi dinari a morimamma.  Illu, però, cum’ha dittu Talaricu… ‘nda macinatu granu.
Mi sta’ ‘mbriacandu, cumpagnu miu, un ci capisciu cchiù nenti. Cum’è, Talarico si risbigghia ‘a matina,   all’abbucatu u minti nduvi dici tu, ci fha abbuscari nu bellu pruvientu  e bona lavata sta trippa. E l’atri un hanu parratu?

Accussì è, ‘Ntò, chisti sunu scerte fhiduciarie. Mò ti fhazzu capisciri miagghiu. Oji Talarico un cunta nenti, ma si fhussi allu posto nduv’era, ppi l’esempiu, a ttia ti putia fhari divintari primu picuraru di Varatta.
A mia lassami fhùttiri, pani e cipulla alla casa mia, ma finiscimi u’ fhattu, ca m’appassiona… l’abbucatu chi dici?

O ‘Ntò, s’ha ncazzatu niguru e ha dittu ca illu ha fhatigatu ppi llu beni di nua autri. Ti ‘nda vinutu ancuna cosa a ‘ttia?
Turù, ni canuscimu a ‘na vita, minamu i piecuri ca su anni, fhigurati si mi puazzu strafhuttiri i ‘sti minchiati. Mieugghiu mu mi viju i sciacquette alla televisioni ca mu mi si ‘nturcinianu i stintina e ancun’atra cosa.

Cumpagnu miu, tu ‘a ragiuni, ma ai di sapiri ca simu intra i manu di tanti scellerati chi si vidino, a numi nuostru, i cazzi luoru. U vi’ chistu c’ha vinutu d’i muntagni di Cusenza, u capu di tutti i calabrisi, ha scritto ‘na littira a trentasia consigghieri regionali, ca vò vutatu arrietu tri miliuni di euri, ca sta genti  ha spindutu e un ci tuccavanu.
Turù, un lu sacciu si chillu chi mi dici è vveru, ma ‘u sulu pinsieru mi sta fhaciendu viniri menu. Lassali fhùttiri, hanu ‘i muriri puru illi. Intantu, Turù, pripara tuttu, fhacimu a ricotta e ancuna fhurma i picurinu, ca sinnò un ni putimu vivìri nemmenu na cannata i vinu.

A’ ragiuni, Ntò, stasira mi guardu puru io i sciacquette alla televisioni e a Pasqualuzzu d’u chioscu ci dicu mu un mi stipa ‘cchiù lli giurnali viecchi.